Mi-e seacă lacrima şi nu mai pot să plâng,
Încerc din suflet candela s-o sting,
Dar candela mea arde tot mai tare,
Neobservând puternica-mi suflare
Şi-n coaste simt durerea lui Adam,
Căci sufletul s-a spânzurat de-un ram…
Plec singur, izgonit din raiul tău
Şi nu mă mai intorc.Cuvântul meu!!!
E prea târziu să mai pretind la fericire
Şi-mi pare rău că am întârziat,
Rămâi a fi întâia mea iubire
Şi ultimul meu vis, evaporat…
"Viata nu are subtitrare, ori o intelegi ori nu..." Wolf Wildfire 
ultima strofa.. mai exact ultimile 2 versuri ranesc strunele trairii…
vad ca iti lipseste critica pe blog… dar daca as face-o risc sa fiu acuzat de invidie
sunt bucuros ca folosesti inversiunea,…. e procedeul meu iubit
in fine.. felicitar si ….[cenzurat] nevermind
nop…eu critica o accept si nu te’as acuza de invidie in cazul dat..
thx pentru comment:D…te mai astept pe blog:D
N-am mai intrat de ani pe blog-ul tău, de ani n-am mai citit poezii. Da ştiu că pot întodeauna să revin la tine şi să găsesc ceva pentru sufleţel şi fix aşa dispoziţie aveam aseară.
” Mi-e seacă lacrima şi nu mai pot să plâng”.
Eşti tare bravo. I love it.
nu „it” da „you”:)))
thx dear….tu demult n’ai citit dar eu demult n’am scris:D cu alte cuvinte tu n’ai citit pt ca eu n’am scris:))
mersi pentru comment…stii cat de mult imi place lauda:D:*huuugs:D:X
ye,ye.. love it and love you 😛
iaca asa mai merge:D