Trece toamna cu paşii grăbiţi,
Aruncând frunze moi peste parc.
Doi copii stau pe scaun,cuminţi,
În aleea sub formă de arc,
Zboară păsări cu aripi de vânt
Şi în ceruri răsună chitara,
Şi în dulcele,tainicul cânt
Trece ziua,se-apropie seara,
Iar în amurgul trist,violet,
Cu nuanţe de dor şi durere,
Stă privind deprimat un poet
La iubirea din el care piere…
Şi încearcă s-o ţină de mâna
Şi ar vrea să-i vorbească acum…
Undeva tot chitara îngână
Un cântec din lacrimi şi fum…