Tăcerea…

În taină se naşte tăcerea,
Uşor sărutată de vânt,
Ea dulce este ca mierea,
O văd,o aud şi o simt,
***
Cuprinde o lume întreagă,
De piept o lipeşte cu dor,
Gândul cu inima leagă
Şi parcă mă face să zbor.
***
În tăcere teii suspină,
În tăcere iubirea se naşte
Şi noi aşteptăm să vină
Duminica Sfântului Paşte.
***
Tăcerea e tot,e lumina
Pierdută în Univers,
E zâmbetul tău,e albina,
Nectarul dulce din vers.
***
Frumos în noi e cuvântul,
Dar şi mai frumoasă tăcerea,
El ne sfinţeşte mormântul,
Ea presupune-nvierea…

Murim,murim cu toţii..

Murim,murim cu toţii,
Dar,fraţi,să nu vă pară,
Că după clipa morţii
Ne transformăm în ceară.
Ne transformăm în vânt
Şi bântuim prin lume
Pe aripi de cuvânt
Şi cu al nostru nume.
Să nu vă pară,fraţi,
Că după ce murim
De El suntem uitaţi,
Că fără El trăim.
Când graniţa o trecem
Dintre “acum” şi-“apoi”,
Noi trupul îl petrecem,
Iar duhul e cu noi,
Căci duhul e-un tezaur,
Doar el în noi e sfânt,
E bobul cel de aur
Ce iese din mormânt,
E lacrima cerească
Plânsă de Dumnezeu,
Ce vruse s-amintească:
El e cu noi mereu.
Uitaţi de trup,dragi fraţi,
De duh să vă-ngrijiţi,
Cu el să v-alinaţii
Durerea ce-o trăiţi,
În el e biruinţa
Şi rostul căutat,
În el ne e voinţa
Şi Domnul Împărat…

(ma gindesc la titlu)

La ceas tirziu,cind clopotele bat
Vestind o noua era a iubirii,
Ma uit la cer si vidul il strabat
In cautarea ta si-a fericirii.
Simt vintul cum cuprinde visul,
In care, ca o singura suflare,
Noi mingiiem cu grija paradisul,
Privind la luna trista, care moare.
Traiesc din nou acelasi sentiment
Si inima n’o pot opri,nebuna
Se zbate, dur,se zbate violent,
De parc-ar incerca ceva sa spuna…
N’o inteleg,nu stiu,ii spun sa taca,
Ea nu m’asculta,nu ma ia in seama,
Ah,cine’s eu sa’i zic ce tre’ sa faca?
Nu stiu..Mi-e frig..Mi-e teama..

DA sau NU?

Scinteie…din inima scapara scinteie,
Nici apa nu le stinge,nici vintul,nici tu,
Nici farmecul tau prea iubita femeie
Nu stinge scinteia,n-o stinge,nu.
Lacrima curge pe-obrazul de ceara,
Nimeni n-o poate opri,nici chiar tu,
Zimbetul tau il cuprinde si-amara
Parca-n durere se-ascunde.Sau nu?
Se-nvirte pamintul,ameteste iubirea,
Noi ne pierdem in vid,si eu,si tu,
Oare cine-ar putea opri fericirea?
Noi vom putea?Zi-mi:DA sau NU?

Descompunere…

Clopote,dangăte,inimi zdrobite
În catedrala credinţei,eternă,
Vânt,porumbei,străzi prăfuite
Şi-un vis adormit pe o pernă,

Frunze uscate,cu iz de-amorţire
În braţul moale al solului,
Se lasă uşor,se lasă-n neştire
Şi-astupă sufletul dorului.

Ploaia curată şterge-amintire
Şi apără parcul de praf,
Spală păreri,alege iubirea
Şi scrie un nou paragraf…

În cartea albă,în fibra tăcerii
Şi-n slova ucisă de timp,
Cântată la lira de-argint a durerii,
Ce-anunţă un nou anotimp.

Simţit este pulsul trăirii în noi,
Trăita durerea şi frica,
Un tezaur comun devine gunoi,
Un „tot” devine „nimica”…