Murim,murim cu toţii,
Dar,fraţi,să nu vă pară,
Că după clipa morţii
Ne transformăm în ceară.
Ne transformăm în vânt
Şi bântuim prin lume
Pe aripi de cuvânt
Şi cu al nostru nume.
Să nu vă pară,fraţi,
Că după ce murim
De El suntem uitaţi,
Că fără El trăim.
Când graniţa o trecem
Dintre “acum” şi-“apoi”,
Noi trupul îl petrecem,
Iar duhul e cu noi,
Căci duhul e-un tezaur,
Doar el în noi e sfânt,
E bobul cel de aur
Ce iese din mormânt,
E lacrima cerească
Plânsă de Dumnezeu,
Ce vruse s-amintească:
El e cu noi mereu.
Uitaţi de trup,dragi fraţi,
De duh să vă-ngrijiţi,
Cu el să v-alinaţii
Durerea ce-o trăiţi,
În el e biruinţa
Şi rostul căutat,
În el ne e voinţa
Şi Domnul Împărat…
Comentarii
hmm Vicu.. diferit… adie a poezie religioasa… stii.. ca la Mateevici.. stiai ca Cimpoi l-a numit poetul mesianic al neamului romanesc? In fine.. poezia e buna.. cam prematura dar buna
La mai mult si la mai mare… vezi nu sunt asa laconic ca tine
dap…nam mai scris asa ceva.dar imi place:Dfaze de astea cu duh,inaltarea la cer..interesant:Daa..viata dupa moarte..:)
stiam de fraza asta a lui Cimpoi..ma rog…eu cu Mateevici nu ma compar:Deu iau de la toti cite ceva:de la Eminescu,Vieru,Bacovia,Voiculescu,Mateevici:Dsi iese ceea ce iese…
ma rog..stii la mine daca as crede in ceea ce zici,apoi toate poeziile sunt premature:))e placut sa fii cu un pas inainte:D
thx..pt commentariu:)
PS>>deci “a tacea” inseamna “a fi laconic”?:)))hmmm..interesant:D
mmm chiar diferit, dar iti sta bine cu masura versului mai scurta…
poate scapi si de rima pe alocuri, nu vrei sa incerci? e o dulce libertate 
te pup. spor la scris!
nea..nu vreau..ramin la dulcele meu clasic,cu rima,cu picior de ritm cu tot ce m’a atras in poezia clasica…;)
te pup si eu draga:*mersi de coment…si de spor:))
excelent!